Valeriu Cupcea:
Valeriu Cupcea
Născut(ă) la: 1929-03-12
  

Valeriu Cupcea s-a născut la 12 martie 1929 în satul Cupcui, raionul Leova. Și-a făcut stidiile la Liceul „B.P.Haşdeu” din Chișinău, a absolvit Institutul de artă teatrală „A.N.Ostrovski” din Lenigrad. Din anul 1952 este actor la Teatrul moldovenesc muzical-dramatic „A.S.Pușkin”, iar din 1956 și regizor. În anii 1963-1977 şi 1981-1985 Valeriu Cupcea este prim-regizor al Teatrului moldovenesc muzical-dramatic „A.S.Pușkin”. Talent deosebit, Valeriu Cupcea a realizat o suită de roluri, diferite ca factură și tonalitate, de la personaje de operetă ca Chesterfield în „Vînt de libertate” de I.Dunaevskii (1953) la Braun în „Opera de trei parale” de B.Brecht (1964), Hlopov în „Revizorul” de N.Gogol (1972), Ferdinand în „Dunărea zbuciumată” de Em.Bucov (1958). Printre rolurile de esență dramatică se disting personajele din popor ca moș Obreja în „Feciorii codrilor” (1954), Petre în „Casa mare” de I.Druță (1962). Valeriu Cupcea a interpretat eroi cu o distinctă personalitate ca Eminescu în „Eminescu” de M.Ștefănescu (1966), Dimitrie Cantemir în „Zodia Inorogului” de I.Gheorghiță (1973), Tudor Mocanu în „Doina” de I.Druță (1982), Spătarul Milescu în „Prologul” de V.Matei (1988). Timp de peste treizeci şi cinci de ani spectatorii l-au aplaudat și i-au apreciat prestanța scenică.

Valeriu Cupcea s-a afirmat ca un regizor talentat, montînd în teatrele din Moldova și alte republici sovietice peste 50 de spectacole: „Take, Ianke şi Kadîr ” de V.I.Popa (1960), „Eu, bunicuța, Ilico și Ilarion” de N.Dumbadze (1967), „Faust și moartea” de A.Levada (1961), „Hanuma” de A.Tagoreli (1983). După o serie de spectacole realizate de o manieră realist-psihologică se adresează dramelor de esență romantică „Mascarada” de M.Lermontov (1965), „Tigrul și Hiena” de Ș.Petefi (1971).

Valeriu Cupcea a manifestat o grijă permanentă pentru promovarea dramaturgiei moldovenești: „Fîntîna Blanduziei” (1967), „Iaşii în carnaval” (1969), „Două fete ş-o neneacă” (1971), „Sînzeana şi Pepelea” (1982) – toate de V.Alecsandri; dramatizări după Ion Creangă „Soacra cu trei nurori” (1967; 1972; 1983), „Amintiri... ” (1977).

Valeriu Cupcea a montat în scenă și lucrările dramaturgilor contemporani: „Roata vremii” de Ana Lupan (1961), „Nu mai vreau să-mi faceţi bine” de Gh.Malarciuc (1963), „Două vieţi şi a treia” de T.Vidraşcu (1963), „Unde eşti, Campanella?” de A.Marinat (1988), „Păsările tinereţii noastre” de I.Druţă (1973) etc. Spectacolele montate de Cupcea au figurat mulți ani în repertoriul teatrului, fiind distinse cu premii, apreciate de public şi de presă, cîştigătoare de concursuri naţionale şi unionale.

Valeriu Cupcea a lăsat în fonoteca de aur al radiodifuziunii naționale o comoară inestimabilă – înregistrările poemelor lui M.Eminescu. În lectura lui Valeriu Cupcea fiecare poezie eminesciană devenea o adevărată perlă sonoră. Nici pînă la V.Cupcea şi nici după el nimeni nu a atins astfel de performanţe în lectura poemelor lui Mihai Eminescu.

În calitate de actor Valeriu Cupcea s-a produs în mai multe pelicule cinematografice: „Singur în faţa dragostei”, „Lăutarii”, „Dimitrie Cantemir” etc. În anul 1975 Valeriu Cupcea a fost distins cu titlul Artist al poporului din R.S.S.M. Pentru meritul în dezvoltarea artei teatrale i s-au conferit  Ordinele Prietenia Popoarelor și Insigna de Onoare.

În 1989, la numai 60 de ani, artistul și regizorul Valeriu Cupcea a trecut în eternitate. Strada, pe care se aflase casa unde V.Cupcea a trăit aproape întreaga viaţă, îi poartă numele şi amintirea.

La Teatrul Național „Mihai Eminescu”, sala-studio, unde se experimentează numeroase piese ale tinerilor, poartă numele marelui actor şi regizor Valeriu Cupcea.